Sau nu ți-am spus și ție?
Am împărți lumea la doi
Dar n-ar fi o prostie?
Când tu ai lumea ta,
Cu turnuri și creneluri minutate
Iar eu trăiesc într-alta,
Cu zidurile-asediate?
De ce am încheia noi alianțe
Când zgomotul de-afară nu te-ajunge,
Iar porțile-mi fără speranțe
Curând îmi pare că s-or frânge?
Dar vreau o noapte pentru noi
În care zidurile nu există,
În care șușotim uitați și goi,
Sub luna ce veghează tristă.
În mijlocul cetății mele
Cu gândul, sufletul ușor
Cu ochii ațintiți în stele.
Ai să mă recunoști apoi
Când barzii au să-ți cânte
Despre trecut, despre eroi,
Despre iubirile pierdute.
Și-atunci ți se va zbate, pierdut,
Un gând sub tâmple:
Noi suntem lumea care n-a putut
Să se întâmple!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu