Rug

Hmm..Ink o poezie in care Dumnezeu nu e baiat de treaba.
Daca as fi un personaj din Family Guy ,probail,un mare
psihanalist ar descoperi ca aceasta stare stranie de neintelegere
cu Mr. God are radacini adanci in amintiri dureroase reprimate.
In urmatoarea faza, probabil, l-as da in judecata.El cu fata lui de
batran de treaba asezat langa avocatul incompetent(pt ca, nu-i asa,
toti cei care se cred nevinovati au parte de astfel de avocati), asteptand
in sala audierea mea. Eu, la bara, cu o atitudine evidenta de
frustrare si poate teama interogat de avocatul meu.
"Povesteste-ne, cand erai mic, erai fericit?"."Da eram atat de
fericit..."."Si iti parea ca totul va ramane asa mereu, nu?".
"Da.""Dar nu a fost asa. Cand anume ai inceput sa te simti
nefericit?".Tot mai crispat,imi framant mainile."Tocmai
aparuse papusa Captain Planet, iar eu mi-am dorit atat de mult
sa o am...Si i-am cerut Lui sa mi-o daruiasca"."Poti sa il arati
pe cel caruia i-ai cerut-o?"."El."."Si el ti-a cerut ceva in schimb?"
"Da, sa cred in el!"."Si ai facut-o?".Emotionat."Da!"
"Iar el ti-a daruit papusa?".Profund emotionat, izbucnesc in
lacrimi."Nu".Un sunet prelung in sala. "Si a avut vreo urmare
acest fapt?"."Da.-plang de-a binelea.Toti ceilalti aveau si se
jucau cu ele..Iar eu..-sughit- pt ca nu aveam, nu am putut
sa ma joc cu ei.Nu am putut sa o mai fac niciodata.".Izbucnesc
si mai tare in plans, si pare ca eliberez o mare povara ce ma
apasa demult.Sala emotionata la adresa mea, acuzatoare la adresa
inculpatului. Avocatul incompetent:"Obiectez!Clientul
meu nu putea sa indeplineasca aceasta dorinta.Cererile
facute catre El, depaseau numarul de papusi ce fusesera
produse.""Se respinge!".Dupa deliberarea juriului( format
de altfel din oameni ce isi aduc aminte de suferinte
similare):"Inculaptul este gasit in unanimitate vinovat
si este condamnat la indeplinirea a 3 dintre dorintele
reclamantului.Sentinta este irevocabila!".Urmarea ar
putea fi bancul cu iepurasul care ii cere zanei sa bata
intr-un copac un cui pe care nimeni sa nu il poata scoate, iar
apoi sa ii ceara sa o faca.In fine,probabil pare zamislit
de o minte ciudata textul de mai sus, dar pe mine
ma amuza absurdul stupid.


--Rugul meu--

Astept sa cada ploaia,
Astept umil pe rugul meu
O lacrima din ochiu-ti, zeu,
Sa domoleasca chiar si-un pic vapaia.

Mi-e atat de dor de primavara
In drumul meu catre enfeu
Iti mai aduci aminte zeu
Mirosul carnii arse-ntaia oara?

Cenusa ochilor inca priveste
Spre ceru-n care taci
Si lasi sa umble-n voie draci
In turma ce te paraseste.

Fumega buzele-mi a amurg
Vulturi se strang pentru festine
Si totusi Doamne nu ma lua la tine
Mai lasa-ma macar putin pe rug.

Imi pregatisem pentru drum
Cutia mea cu amintiri
-Atat de goala de simtiri-
Si Doamne o transformi in scrum.

Incet, incet devin doar fum
Scantei si jar pierdute-n vant
Si chiar de ma auzi urland
Nu, Doamne, nu ma lua acum.

Mai lasa-ma sa mai iubesc
Macar o data ce mi-e drag,
Pe mama ce m-asteapta-n prag,
Nu esti satul sa iti cersesc?

Iti cer nu fa risipa
Stinge vapaia pana maine
Si lasa ce-a ramas din mine
Sa mai traiasca inc-o clipa.

Hulire

Asta e una dintre primele poezii pe care le-am scris
imediat dupa venirea la facultate. Paream atat de pornit atunci
impotriva lui God, o impotrivire literara de altfel, caci
nu cred sa il fii 'hulit' vreodata. Pe de alta
parte nu cred sa il fii cautat cu frenezie in cei 18 anisori
pe care ii aveam atunci. De ce inca mai pastrez poezia asta?
Pentru ca ma amuza, poate, teribilismul ce ma incerca la varsta aia
si ma pot privi mai ingaduitor spunand:'Mda, mi-a mai venit mintea la cap'.
Probabil voi ramane pt mult timp la ideea ca
Dumnezeu e o idee buna, aplicata atat de prost de
"aproapele".Sau poate, cuprins de cainta ignorantei
mele, ma voi intoarce - ah - spre lumina si cuvantul lui
ma va conduce.Sau poate nu.


Hulire

Cand soarele doar pentru voi rasare
Si ceata cade pentru mine,
Cand luna dupa nori dispare,
Voi rupe firul ce ma tine
Legat de aripile-mi frante
Si voi huli un Dumnezeu,
Ce-a cutezat sa ma infrunte
In moartea sufletului meu.

Atunci va voi aduce voua
Durerea mea de-a fi etern,
Va voi uda pe toti cu-amara roua
Ce-o sorb din propriul meu infern.
Am sa blestem si-am sa iubesc
Caci sunteti si copiii mei
Si am sa smulg de pe altar
Insangeratii miei.

Nu v-amagiti cu nemurirea
Unor suflete-mpacate si senile
Eu va ofer dezlantuita, furioasa fericirea.
Muriti, muriti, veniti la mine...

Ingroapa-te cu mine

Printre ultimele si preferatele mele poezii.
Nu sunt un -cliseicul- romantic incurabil.
Sunt, poate, un romantic cerebral.Ce vrea
asta sa insemne mai exact?Nu stiu exact,
da' suna bine, nu-i asa?:D. De fapt in felul
meu ciudat am crezut intotdeuna in jocul
asta.E, poate, un lucru la fel de bun ca
oricare altul in care sa crezi.


Saruta-mi durerea iubito si canta
Si-apoi vedea-vom ce va fi,
Uita-vom iubito tot ce se uita
Iubi-ne-vom razand ca doi copii.

Alunga iubito-nnorarea si canta-mi
Pierzania, uitarea, durerea de maine
Zambeste-mi iubito si-apoi descanta-mi
Uitarea si dorul si golul de tine.

Priveste iubito cum cerne-nserarea
Manunchiuri de umbre pe sanul gol
Saruta-mi iubito pe tampla-ntristarea,
Culege gandurile ce ma dor.

Asculta iubito marea ce-ti spune
Povestile atlantilor soptind blesteme
Chemand alti zei sa ii razbune.
Asculta,ramai,uita de lume.

Imparte iubito cu mine tacerea
Scufunda-ndoiala in mare
Si-ascunde-n nisip intrebarea
Batatarind-o cu talpile murdare.

Soarbe-mi iubito cuvintele ce-ntarzie
Pe buze printre picaturi de sare
Si lasa tot ce va sa fie
Ingroapa-te cu mine-n mare.

Ingropa-te la pieptul meu iubito
eu o sa tac, tu o sa taci
vui-va marea peste noi iubito,
si, sub nisip, eu am sa tac, tu ai sa taci.