Actul 1
Eu:De ce nu știi să vezi că nu îți aparțin
Decât arareori și nu cu totul,
Că hainele de carnaval nu-mi vin
Și-ncerci să frângi năvalnic jocul?
Ea:
De ce nu știu să văd că nu îmi aparții
Și că durerea ce ne paște
Din ființa mea și-a ta se naște,
Din felul meu și-al tău de-a fi?
Actul 2
Eu:De ce nu știi să vezi că sunt flămând
De sânul tău și gura ta fierbinte?
Subjugi în mine fiecare gând
Și tu mă-ndemni să fiu cuminte?
Ea:
De ce nu știu să văd că ești flămând
De gura mea și gândul meu fierbinte
Și te îndemn să fii cuminte
Și nu-ți primesc carnea fierbând?
Actul 3
Eu:De ce nu știi că te iubesc
Și că te caut în fiecare clipă,
Că fiecare gând îl prețuiesc
Dacă din tine se-nfiripă?
Ea:
De ce nu știu că mă iubești
Și că puținul ce-l oferi e totul,
Că eu sunt pentru tine portul
Pe care nu vrei să îl părăsești?
Actul 4
Eu:De ce nu știi să îmi culegi
Din ochi fărâmele de suflet
Ce toate la un loc doar tu le legi
În simfonii fără de sunet?
Ea:
De ce nu știu să îți culeg
Tristețea serii din privire
Și nu te-opresc din rătăcire
Cărarea noastră nu o-aleg?
Actul 5
Eu:De ce nu simți cât zbucium clocotește
În trupul meu ne'ncăpător
Când fiecare clipă prevestește
Că ce e între noi e trecător?
De ce nu vezi că m-ai pierdut,
Că noi deja ne-am spus adio,
Că ce am fost, am fost demult,
Că cheia inimi-mi n-o vei găsi-o?
Ea:
De ce nu ai putut să fii altfel
Să mă iubești fără-ntrebări?
Pierdut mereu în alte zări
M-ai condamnat fără apel...
De ce ne-ai osândit la despărțire?
Nu ți-au fost ochii mei de-ajuns,
Te răscoleau doar stelele de sus
Când eu îți așterneam la căpătâi iubire.
De ce nu mi-ai iubit fără opreliști
Și chipul blând și firea prea cuminte?
Ca un copil fără de minte
Tu ai sădit în tine doar neliniști.
Îmi spui că cheia inimi-ți n-o voi găsi-o.
Te las căutării tale fără căpătâi,
Dar să nu uiți că tu, întâi,
Ai decretat sentința lui adio!
Actul 6
Eu:De ce în fiecare noapte
Îmi coptropești oricare vis?
Mi-așterni furtunile sub ploape
Și-n pat îmi cerni doar jar încins!
Mă dori, ești rana care fierbe
În pieptu-mi despicat de-apusuri!
Zac descompus în mii de jerbe.
Mă recompun din neajunsuri...
