luni, 14 aprilie 2008

Vand 'eftin

Pentru toti stiutorii de mine. Imi vand tristetea la taraba. Ieftin. Nu sunt bulangiu si nu va mint ca ar fi cine-stie-ce pentru ca oricum voi intotdeauna pare sa-mi cunoasteti marfa mai bine decat mine. De ce? Si cum? Ce-ntrebari puneti si voi... Atoatecunoscatori, chiar se putea sa nu ma stiti atat de bine, doar slab si gingas cum sunt nu ma pot ascunde ochiului de sauron ce va troneaza-n frunte. Dar vai, ce baliverne indrug si eu, in loc sa imi vand marfa. Deh, asa sunt vanzatorii de sentimente, guralivi. Dar poftiti, poftiti. De ce sa priviti cu atata interes doar de la distanta. Poftiti mai aproape si infruptati-va. Nu ratati oferta, doua la pret de una. Deh, tranzitia asta... Nu se mai vinde ca pe vremuri si parca nu prea se mai gaseste marfa de calitate. Ehe, in tinereatea mea se gaseau sentimente la tot pasul. Acum tre sa sap adanc, cu grija si cu teama. Ati fi surprinsi de cate ori nu am ciobit comoara lovind prea adanc... Si ce dezamagire uneori. Sunetul de lopata izbind comoara vibreaza in tot trupul, il moleseste, il acapareaza,il consuma. Si grabnic sa scoti totul la lumina, ramai perplex, mut, cocosat sub disperarea ce te cuprinde cand vezi ca e doar o conserva veche. Unii au innebunit sub povara acestor dezamagiri. Sunt unii care s-au imbogatit. Tre doar sa stii unde sa sapi. Se spune ca sub clar de luna, acolo unde urla lupii sunt cele mai stralucitoare comori. Dar astea-s povesti... Ehe, dak ar fi fost asa, as fi fost bogat acum. De cate ori nu am insotit lupii suri inspre izvor, i-am mangaiat si le-am soptit din tainele lumii ce e-n mine. Stii, uneori, noaptea cand ii aud urland, stiu ca ma chema. Dar nu ii mai urmez in padure. Acum imi e teama de ei. Odata era sa ma sfasie unul dintre ei. De-abia am scapat din labele diavolului. Noroc cu fata cu par argintiu. Stii, se spune ca bantuie padurea in cautarea singuraticilor, aparandu-i de prea plina infratire cu lupii.. Pe cei raniti ii oblojeste si le ofera sarutul vietii. Celorlalti le arata doar drumul iesirii din padure. Dar nu de putine ori calatorii, dezamagiti de lumea asta se intorc si se inhaiteaza iar cu lupii. Sau poate unii o fac doar pentru a primi inca un sarut... Stii si despre cei infratiti cu lupii se spune ca odata ce-au gasit singuri drumul la lumina, vor primi fericirea si libertatea zeilor. Bine-ar fi sa fie-asa. Asta ar insemna ca si eu... Dar ce tot indrug atata? Oare sa fie ziua mea norocoasa? Poftiti, poftiti, nu va sfiiti. Vad ca nu sunteti foarte hotarat, ca va coditi. Sau se poate sa va fi hotarat deja si eu cu vorbele mele fara sens nu va las ragaz sa imi spuneti ce place sufletului dumneavoastra. Spuneti, dar spuneti odata. Stiti, de obicei nu sunt asa insistent, dar... negustoria asta nu mai merge ca pe vremuri. Dar v-am mai spus asta. Am sa tac. Spuneti doar ce va doreste inima, nu va mai coditi atat.
-"A, as, as vrea sa vand asta"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu