Inca in viata

Bah, da a fost un weekend interesant si un pic mai lung decat de obicei, intrucat a inceput de vineri. Dupa ce vineri seara am avut placerea de a bea la ziua Elenei, tzop, sambata seara am iesit ,din nou in Piranha, sa sarbatorim ce altceva decat inca un sarbatorit. Si l-am sarbatorit. Ce-i drept mai cumintei si mai potoliti decat de obicei si asta pentru ca noi, astia din camera nu suntem pe aceasi lungime de unda cu cei ce sedeau cu noi la masa. Cu alte cuvinte, nu am mai ras ca prostii. Si ce facem noi cand nu radem ca prostii? Ne plictisim.. Si ce fac eu cand ma plictisesc la bere? Ei bine, cad sub aceleasi furtuni ce nu se-ndura sa ma paraseasca... Drept urmare, mi-am luat iar berea la subbrat si am iesit la o plimbare prin campus. Si am fumat si am baut si m-am simtit ca dreaq. A doua zi, m-am trezit cu capul greu de la 9 in incercarea temerara de a-mi termina tema pana la 13.00 cand trebuia sa plec la un gratar, pentru ca hopa, o venit si cel de-al treilea sarbatorit in 3 zile. Am lucrat incontinuu la tema aia pana la, trageti aer in piept, 16:45. Si am plecat inspre gratar.Destinatia: Insula Lacul Morii. Bah, si am mers, si am mers, si am tot mers. Ca-n basme. Ar fi trebuit sa imi iau caleasca trasa de ingeri, da' nu mai aveam jaratec sa le dau sa-mbuce. Am luat insa o sticla de vin. Sarim peste cantitatea de alcool suficienta sa doboare,dupa unele estimari, respectiv ale mele, un bivol matur pe care am binevoit sa o adapostesc in pantece si va povestesc eu ce fain o fost pe insula. Timpul liber ramas intre inghititurile de bere, vin si ce-o mai fo, l-am petrecut initial in iarba, privind la un cer incapatanat de senin. Dupa ce am reusit sa facem si gratarul, in sensul ca intai am facut rost de el de la unii de pe insula, care, spre deosebire de noi, au iesit ,in ciuda oricarei logici de bun simt,"la gratar" cu gratar, m-am asezat linistit pe marginea lacului, sub rafalele de vant si m-am uitat vreo 2 ore cum apune soarele, lasand la ingemanarea malului cu valurile mici scantei jucause. Si mi-am lasat, pentru o clipa, eul romantic,visator sa iasa din coltul intunecat in care l-am zidit si unde ma intorc de cele mai multe ori doar ca sa il biciuesc salbatic. Si l-am lasat sa asculte valurile cum sarutau tarmul, sa-mi culeaga din priviri scateierile de soare somnoros si sa soarba vantul impanzit de verde. Si dupa ce soarele o bagat somn, i-am dat doua palme eului meu visator si l-am zidit la loc(n-o comentat nik, o vazut si el ca-s beat si n-are cu cin' se intelege) si am plecat si noi spre casa, pardon carciuma, cum altfel decat pe jos. In vesnica Piranha ne-am oprit la vesnicul Stejar. De rezistat, am mai rezistat decat pana la 00:30, cand s-or gandit fetele ca au pofte de tequila si mie mi s-o rupt firul. Si o fost o dimineata de luni apasatoare. Si mi-am promis, ca acum o saptamana, ca acum 2 saptamani, ca acum ,aah, ca acum, sa o las mai moale cu licorile, ca saracii mei neuroni crek s-au ascuns in colturile intunecate ale craniului meu, speriati de genocidurile ce ii pasc.