Fata din vis

Am fost la schi. Programul fiecărei zi presupunea trezire la 7 dimineața și acel gen de efort fizic care te destinde și te obosește suficient de mult încât să te îndepărteze de tot. Acel gen de efort care te împinge către somnul fără întrebări.
Te-am visat, deși nu te cunosc.
Se făcea că am ieșit în club. Clubul nu îl recunosc.Totul e din lemn, inclusiv podeaua. Pare a fi Vamă, dar în vis știu că e Regie. Te cunosc pe tine. Nu știu cum. Timpul comută. Am rămas cu amintirea ta, amintire neclară, dar care mă subjugă.
Cumva, am stabilit să ne întâlnim într-un pub. Te găsesc jucând darts. O bruneta micuță, cu ochi negri mari, cuceritori așezați pe o față un pic acrișoară. Ai băut un pic prea mult. Arunci săgețile cu mișcările largi ale unei fetițe băiețoase. Am uitat ceva. Nu știu ce mi te smulge și mă cheamă afară. Mă supun. Mă vei aștepta. Mă întorc. Ai dispărut. Te joci cu mine sau nu îți pasă.
Te vreau.
Mă hotărăsc să te caut. Singur, pornesc spre un club din Regie (nu știu care, dar în vis o fac cu convigerea celui care se știe aflat sub predestinare). Ciudat, hotărăsc să îmi scurtez drumul (și am sentimentul că asta e singura mea opțiune) printr-o cameră de cămin. Intru pe ușa descuiată, camera se află la parter, nu pare să fie nimeni acasă, mă îndrept spre geam, geamul, prin care doream să îmi scurtez drumul, nu se poate deschide. Vreau să ies, un pic rușinat, din cameră, mă întorc cu fața spre ușă, fac câțiva pași, de după ușă, în stânga mea, o tipă corpolentă scoate din frigider o față copilaroasă. Mă simt din nou jenat de prezența mea nejustificabilă. Te observ pe tine, în dreapta mea, la un monitor CRT, cu caietul în față și cu fața roșie, obosită, ca și cum nu ai fi dormit suficient. E prima ta sesiune și ai examen la fizică. Nu simți că facultatea de Calculatoare e ceea ce ți-ai fi dorit. Ieșim la plimbare. Sunt un pic surprins că pari interesată de mine.
Afară e noapte. Ne întâlnim cu un cuplu pe care îl cunosc. Te-ai oprit pe o bancă, eu ceva mai departe, te privesc. Un minivan trece printre noi, mi te ascunde privirii, am impresia că banca a rămas goală, retrăiesc abandonul din club. Mă îndrept spre cei doi și le spun, cu un aer cât mai natural, că ai plecat. Cu uimire, te regăsesc pe bancă. Continuăm să ne plimbăm pe stradă. În dreapta eu, trotuarul și magazinele luminoase, în stânga tu și mașinile care gonesc. Instinctiv, îngrijorat, îmi las în spate mâna stângă ce te cheamă. Îmi cuprinzi mâna. Tresar surprins, m-ai acceptat. Din împreunarea celor două mâini, o fericire simplă mi se răspândește în tot corpul.
Am rămas doar noi. Asfaltul ud reflectă lumina unui felinar orb ce se întrezărește printre ramurile de brad. Cerul e plin de stele și până la noi răzbate de departe zgomotul mașinilor ce traversează orașul. Încă te gândești la sesiune și nu ești sigură că ești la facultatea pe care ai fi vrut-o. Te întreb ce altceva ai fi vrut să faci. Îmi spui că actorie sau literatură. Te țin în brațe. Simt între noi intimitatea spontană a două suflete ce s-au întâlnit după lungi căutări. Zbaterile mele s-au potolit, am uitat de toate, mă las în voia unei ferici calme.
Mă trezesc. Încă îți simt îmbrățișarea. Nu te cunosc, dar sunt îndrăgostit de tine.