Străbat în fugă asprii munți,
Cărări ce nu îmi fură scrise.
M-apropii îndoit, cu pași mărunți
De porțile ce le-ai uitat închise.
Din cer cad fulgere târzii
În jurul meu răsare noapte.
Te-aștept înfrigurat să vii,
Să îmi așterni pe buze moarte.
Preschimbă-mă în amintiri
În neguri și povești uitate.
Mă-ngroapă printre nesimțiri,
Sub bolta porții tale-nalte.
Despică-mi carnea, sufletul mi-l pune
În lanțuri tari, de neînfrânt.
Sub pasul tău fragil, pășind în lume
Am să tresalt de sub pământ.
Voi răsări în fiecare primăvară
Din pragul colbuit de vremi.
Te voi iubi ca-ntâia oară,
La rădăcină au să îmi scurme viermi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu