Scurta despartire

Am obosit s-alerg pe-atatea cai. Va trebui sa ma opresc si sa privesc in ochi bestia ce imi rasufla-n ceafa.

Va trebui sa lamuresc odata pentru totdeauna trecutul, sa il dezbrac de hainele lui amare si sa-l ucid de intelesuri. Am sa ii simt, pe pielea-mi fumeganda, ultima rasuflare, cand sangele lui negru imi va napadi mainile. Am sa-l privesc zambind cum se descompune in caldura noilor primaveri.

Am lasat prea multe lucruri nespuse. Neinteles, nu mi-am incheiat socotelile cu trecutul pentru ca am vrut sa te protejez pe tine, nu pe mine.

Ma dor introspectiile prin renuntarile pe care mi le releva. Am crezut ca a darui fara egoism chiar si celor ce nu stiu sa inteleaga ca primesc te face puternic. Acum vad doar slabiciune. Stiu ca principalul motiv pentru care nu privesc inapoi e pentru ca ti-am permis sa fii tiranul care ai fost.

Ti-am dat prea multe si m-ai adus aproape de nebunie. Mi-ai imputat durerea ta, mi-ai indesat-o pe gat pana la lacrimi si sufocare. Daca as putea sa urasc, cu tine as incepe.

Nimic mai rau decat tentindele autodistructive impreunate cu mandrie.
Da, lacrimile tale au fost reale si suferinta ta m-a indurerat profund. Ai folosit-o ca sa ma tii langa tine. In disperarea de a ma tine langa tine, ti-ai facut rau in fata mea. M-a durut profund. Slab, ti-am cedat si mi-am recunoscut vini ce nu imi apartineau. Am stat langa tine ani stiind ca nu mai meriti, ca nu iti mai datorez nimic de mult si ca fiecare clipa langa tine imi face rau. Constient de toate astea, am ales sa iti raman alaturi din spaima de a nu-ti face singura rau. M-ai amenintat cu suicidul. Mi-ai reprosat orice lucru, oricat de mic l-ai facut pentru mine. M-ai pus sa justific toate absurdidatile pe care ti le inchipuiai. Si nu o data. Si mereu, mereu aceleasi.

Disonanta dintre alegerea de a ramane langa tine si multitudinea de motive de a nu o face m-a slabit ingrozitor.
M-ai facut sperios. Mi-ai accentuat introvertismul. Mi-ai imbatranit fizicul. Mi-ai rapit energia de a face ceva pentru mine. Mi-ai luat increderea in iubire. Mi-ai luat increderea in mine. M-ai facut sa cred ca niciodata nu am sa pot sa schimb ceva. Mi-ai spulberat concentrarea. M-ai facut sa ma rusinez de mine si de cate am acceptat de la tine.

Daca inainte de tine credeam atat de mult ca singurul lucru care poate salva e iubirea incat mi-era intotdeauna teama de cuvantul a iubi, acum nu mai imi e teama. Stiu ca a nu iubi e starea naturala a lumii.

N-am sa te urasc, am sa te uit.