Nimanui

Sub soarele ce se abate
Pe pleoapa mea din cand in cand,
Ascut taisul ce se zbate,
De dorul carnii mele suspinand.

Sub tampla stanga ce se-apleaca
Pe musuroiul parasit
Pumnalul a iesit de mult din teaca
L-ai implantat dar n-am simtit.

Mi-e-atat de frig la umbra ierbii
Pe care-am sangerat cuvinte
Si gustu-amar ucis-a cerbii
Ce ne-nsoteau cuminti-nainte.

Aseara, cand am adormit
Cu capul rezemat de stanci,
Izvor de gheata-am devenit
Vuind a scancete de prunci.

M-am pravalit pe povarnisuri
Impreunat cu alte rauri mai putin amare
Si-am agatat exuvii-n ascutisuri
In drumul nostru catre mare.

Si daca pare ca la rasarit
Marea-i tacut insangerata
Sa stii c-atlantii au murit
De mana mea neindurata.

Si daca marea-i furtunoasa
Corabiile fugind speriate catre mal
Acela-s eu si ma apasa
Un nume ce-l rostesc in fiecare val.

Si-n fiecare zi pe inserat
Sa ratacesti pe tarm macar un ceas
Lasand macar un val involburat
S-atinga barem urma unui pas.

Si dak inca-ti mai aduci aminte
Atuncea soarbe-n fiecare seara
Un strop din valul meu fierbinte
Si simte marea cum se infioara...