Neîmblânzito

Ești doar văpăi, iar, astăseară
Obraji-ți ard din temelii și ei
De flăcările ce a nu știu câta oară
Au izbucnit fără temei.

De ce stârnești furtuni în jurul tău
Din orișicare întâmplare?
Tu ești ciocan și ești ilău,
Eu, prostul fără de scăpare.

Luminăția ta, ești doar întunecare
Ești haită de reproșuri și injurii.
Și știi atât de bine ce mă doare,
De bună seamă nu-mi zâmbesc augurii.

Sunt robul tău și sluga ta fierbinte
Doar nu mă chinui mai mult decât e necesar
Îți sunt loial și tac și sunt cuminte
De încetează acest scandal.

Doar recunosc că am greșit ca-ntotdeauna
Am zis sau am făcut ceva
Nu faci degeaba pe nebuna,
E totul doar din vina mea.

De m-am uitat prea îndrăzneț
Sau de neîntrebat deschis-am gura,
De fui de capul meu pozneț
Sunt gata să îți primesc ura.

Doar nu ne chinui vecinii
Că au cu toții-auzul fin
Și au pretenția, ei, hainii,
Să nu le umplem casa de venin.

Eu merit tot ce-mi dăruiești
Dar ei săracii n-au vreo vină
Ca eu greșesc și tu mă pedepsești
Cu grația și măsura ta divină.

Te rog, te liniștește de îndată
Nu-ți face bine să te enervezi
Pentru același prost, a câta oară,
Prea buna-ți inimă s-o surmenezi?

Te du, mă iartă, mă ignoră,
Te du de te întinde-un pic
Și, cine știe, poate o să-ți pară,
Că chiar nu s-a-ntâmplat nimic.

Te culcă, o să fie totul bine
Sunt obosit și-atâta-i de târziu,
O fi azi rău, da' mâine-are să fie bine
Și, cine știe, poate nici n-am să mai fiu.