Despre dragoste si ... alti demoni

Motto: "Cuvantu' si gandu' mi-s reci"

Intrebare existentiala:
"Exista fericirea deplina? Poate fi ea atinsa prin iubire? Argumentati raspunsul."

Raspuns:
N-am nici o idee. Sper ca da, inclin ca nu.

Argumentare:
Pai cartile si filmele in general spun un DA de cununie. Cele care nu spun asta o fac fie pentru ca autorii sau cunostiintele lor si-au luat-o sentimental pe coaja, fie pentru ca, deh, tree domne sa explorezi zbaterea corzilor inimii nefericitului indragostit in molatecul intuneric interior al deznadejdii. Fie pentru ca.
Eu practic rezonez mai mult cu a doua varianta atata timp cat e bine facuta. E parca totusi mai veridica si mai si stoarce o mica lacrima de compasiune, care ,nu-i asa, in momentul in care o simti unduindu-se pe obraz iti ridica tandru fruntea, si sub impulsul alteritatii poti spune scurt si raspicat - fara emfaza ca doar suntem cu totii foarte modesti:"Bai baiatule, da tu chiar ai un suflet sensibil. Esti painea lui Dumnezeu, ce sa mai...". Asta pentru ca omu trebuie sa simta: fericire, multumire sufleteasca pe pielea lui, tristete, deznadejde pe pielea altora. Nu cu rautate. Cu simpatie, compasiune,poate chiar cu un insensibil "se poate si mai rau ca mine". Din aceste sentimente se naste iar o oarecare liniste sufleteasca.
Ar parea ca omul e predispus la fericire. Demonstram, rece, contrariul prin reducere la absurd.

Ipoteza: Omul e uber fericit.
Demontrarea contrariului:

Omul beat de fericire, ca orice betiv, mai si da sanatos cu capu' de-o bordura din cand in cand.
do {
Ei si cand se trezeste a doua zi il dor toate cele. Si gandeste cam asa:"Bah, ce dreaq s-a intamplat aseara? Ah.. iar m-am imbatat de fericire? Da cum dreaq de am ajuns cu cucuiul asta enorm pe fruntea-mi diafana? Ah..Ah.. Blestemata, blestemata mahmureala. Jur pe rosu ca nu ma mai imbat de fericire niciodata! -da' cine credeti ca tine doua degete incrucisate la spate in timpul asta?- Poate doar sa mai ies din cand in cand la una mica cu prietenii. Chiar, bastarzii aia unde sunt? Nu s-a sinchisit niciunul sa ma duca acasa. Ah, erau si ei beti de fericire... Oricum e o zi importanta pentru mine! Am hotarat sa ma las de baut fericiri!
if(random() %100 > 90 ) {
GataDeDataAstaChiarMaLas();
break;
}
Merita sa beau in cinstea mea si a deciziei mele! Dupa care gata! Am pus punct! Unul, nu trei. -Privind spre cerul scund-Ai auzit bah? Da, tu ala de sus, ca tu mi-ai distrus viata! Da uite ca nu ma dau batut mah, nu ma dau batut. Sa sarbatorim!". Si asa se duce omu' la o ultima degustare, doar una n-are cum ii face rau. Da si cum simte atingerea fericirii pe buzele-i obosite deja le simte tremurand de placere si decide sa treaca la urmatoarea. Asta de suficiente ori incat sa se-ndrepte din nou spre casa pe 7 carari, care carari, total neasteptat, se intalnesc la un moment dat taman intr-un stalp.
} while(1)

void GataDeDataAstaChiarMaLas() {
Omul, tocmai s-a decis serios sa se lase de beut fericiri si ajunge la alcoolicii anonimi, unde incepe terapia, fiecare vaitandu-se cat il tine gura, ca doar la asta ne pricepem cel mai bine. Iar ceilalti il imbarbateaza si-i dau sfaturi, caci nu-i asa, in ordine, asta e al doilea lucru la care ne pricepem cel mai bine. Dupa ce se vindeca, pentru individe urmeaza o viata plicticoasa jertfita obisnuintei.
}
In concluzie , beutul de fericiri dauneaza grav sanatatii tale(medicul sau farmacistul dumneavoastra va pot ajuta sa va lasati de-acest dulce viciu).

Exista insa si o altfel de fericire. A mea...
Sa ma trezesc din nou pe coltul nostru retras de plaja, sa simt caldura ei cum ma patrunde, sa ma pot juca in parul ei, sa ii curat bobii de nisip si sare de pe san..sa imi para frumoasa. sa isi fereasca privirea de soare sau gura de sarutari si sa-si deschida ochii sa ma priveasca doar atunci cand va simti umbra mea pe pleoape, sa imi zambeasca somnoroasa... si toate astea fara sa stiu dak ne vom mai vedea vreodata. intr-un fel asta e singurul gen de fericire pe care il vreau. am sa imi aduc aminte de ea zambind. mi se va face dor de ea. ca de copilarie. cu inocenta si cu melancolia de a nu o mai putea avea. si cu simpatie. si cu duiosie. si-n atatea feluri...dar niciodata cu regret....