La capătul nopții

În noaptea asta sunt fugar.
Nu-i praf de stele să se cearnă peste mine
Și nu e lună să m-aline.
Sunt fumegând și-s zdrențe iar.

Hăitașii sunt aproape, copoii fioroși,
Mi-e inima-ncolțită de spaimele multiple.
Simt pe spinare colți setoși
Căutand o pradă-n care să se-mplânte.

Mi-e pasul șubred și nu-i apă să ascundă
Firava-mi ființă de urmăritori.
În noaptea rece stau la pândă
Flămânzi, nevrotici prădători.

Îmi pare că te văd aieve.
M-aștepți în turnuri de bazalt
Să mă întremi cu mii de seve,
Să mă rescrii cu toc înalt.

Chiar dacă-n noaptea asta se prăvale
Întreaga lume peste mine,
Din zăngănit în zăngănit de zale,
Am să ajung neîndoios la tine.

Te voi găsi pe metereze
Și ochii-ți dulci scrutând amarul întuneric
În noapte drumul au să-mi lumineze
Grăbindu-mi pasul șovăielnic.

Voi năvăli pe podul coborât
Cu sângele pulsând sălbatic
Reînnodând vigoarea care s-a pierdut
În trupul ăsta fantomatic.

Pe pragul tău, am să îmi scutur
Bolnavul trup de gravele suplicii,
Prin pieptu-mi larg deschis, un murmur
Rosti-va blânde haruspicii.

Mă vei ascunde-n patul cald,
Îmi vei cerni adâncul somn pe ploape.
Din ființa ta, ca dintr-un vad,
Lăsa-voi sufletu-mi sa se adape.