Printre ultimele si preferatele mele poezii.
Nu sunt un -cliseicul- romantic incurabil.
Sunt, poate, un romantic cerebral.Ce vrea
asta sa insemne mai exact?Nu stiu exact,
da' suna bine, nu-i asa?:D. De fapt in felul
meu ciudat am crezut intotdeuna in jocul
asta.E, poate, un lucru la fel de bun ca
oricare altul in care sa crezi.
Saruta-mi durerea iubito si canta
Si-apoi vedea-vom ce va fi,
Uita-vom iubito tot ce se uita
Iubi-ne-vom razand ca doi copii.
Alunga iubito-nnorarea si canta-mi
Pierzania, uitarea, durerea de maine
Zambeste-mi iubito si-apoi descanta-mi
Uitarea si dorul si golul de tine.
Priveste iubito cum cerne-nserarea
Manunchiuri de umbre pe sanul gol
Saruta-mi iubito pe tampla-ntristarea,
Culege gandurile ce ma dor.
Asculta iubito marea ce-ti spune
Povestile atlantilor soptind blesteme
Chemand alti zei sa ii razbune.
Asculta,ramai,uita de lume.
Imparte iubito cu mine tacerea
Scufunda-ndoiala in mare
Si-ascunde-n nisip intrebarea
Batatarind-o cu talpile murdare.
Soarbe-mi iubito cuvintele ce-ntarzie
Pe buze printre picaturi de sare
Si lasa tot ce va sa fie
Ingroapa-te cu mine-n mare.
Ingropa-te la pieptul meu iubito
eu o sa tac, tu o sa taci
vui-va marea peste noi iubito,
si, sub nisip, eu am sa tac, tu ai sa taci.
miercuri, 8 august 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu