A scrie sau a bate campii doar de dragul trecerii timpului

Eh...pana nu demult preferam sa tac cand nu aveam mare lucru de spus, dar de, ce sa-i faci cu plictiseala asta. In ideea ca "oricum nu conteaza dak ai sau nu ceva de spus important e sa nu vrei sa taci si restul se rezolva de la sine" am sa scriu. Deci iata: Azi a fost o zi frumoasa de 27 februarie, ieri a fost o zi frumoasa de 26 februarie, maine va fi o zi frumoasa de 28 februarie si, lucru mai rar, poimaine va fi o zi frumoasa de 29 februarie. Am fost un pic mai nepasator ca de obicei astazi in urma faptului ca oricum nelinistea mea venea de la faptul ca ma gandeam la lucruri care par sa imi lipseasca si care, dak le-as fi avut, probabil nu ar fi contat prea mult. Imi place sa cred insa ca nu e asa... Ca o sa imi gasesc regasesc pasiunea pt ceva, orice... Am crezut ca trecand pe asp o sa fiu mai entuziasmat la inceput, dar, urmare a faptului ca ma simt ca un bebelus care invata sa mearga si pana a ajunge la coltul opus al camerei are fundul plin de vanatai, s-a dovedit ca nu sunt chiar asa. De fapt, ca si alte lucruri, lipsa de chef de munca provine probabil din aceasi cauza ca si pt celelalte. Din faptul ca fac greseli pe care apoi nu mai am ocazia sa le indrept, sau si mai rau, am ocazia, insa o "vorba aia din popor" si pe-aia. Eh, cand o sa ma schimb si eu? Oricum, confuz in ceea ce simt momentan, am sa las la o parte efuziunile si cum nu mai am chef momentan nici de autoironie, am sa ma opresc din scris aici. Cam devreme ce-i drept - se observa cum inca imi mai smulg cateva cuvinte, numai sa nu ma intorc prea repede la lucru, nu?- dar sunt intr-o pasa proasta in ceea ce priveste exprimarea de sine si -scopul initial- in a bate campii doar de dragul trecerii timpului...