Altfel

Poezia la care tin cel mai mult. De ce? Pentru ca am scris-o dintr-o rasuflare, pentru ca ea e copilul ala de se ascunde in spatele cinicului din mine. Pentru ca e atat de simpla si pentru ca totul e un joc de copii... Si pentru ca "doamne, cat imi place ultima strofa"

--Altfel--

Te vreau copilaroasa cateodata
Sa imi zambesti ferit si strengareste
Sau sa-mi ascunzi privirea-nlacrimata
De mine, prostul ce greseste.

Sa iti musti buzele pierduta in visare
Iar eu sa vin si sa culeg smerit
Din colturile gurii tale
Stropii de sange ce au inflorit.

Sa ma privesti nedumerita
Cu parul ravasit de vant,
Cu ochii ce nu stiu sa minta
Ca tu esti tu cand eu nu sunt.

Cand ma ascund cuprins de teama
La sanu-ti, de lumea ostila
Iubito nu iubi ca mama
Iubeste-ma ca o copila.

Te vreau adeseori ca marea,
S-ascunzi comori uitate-n tine,
Dupa furtuni intunecandu-ti zarea
Un val sa le aduca pan' la mine.

Te vreau ca fosnetul padurii,
Soptind povesti uitate de demult
In oarba nepasare-a lumii
Ce nu ramane decat lut.

Te vreau ca raul adapand cerboaice
Si adunand din lacrimile lor
Doar dragostea pentru un ied
Ucis de crudul vanator.

Si uneori te vreau un miez de iarna
Vrajind si fericind copii
Ce ascultand povesti la foc s-adoarma
Pana tarziu, a doua zi.

Te vreau copil razand in ploaie,
Adulmecand-o curios
Si in pamantul ce se-nmoaie
Sa ma pictezi caraghios.